Relația afectivă cu calculatorul
🎙️ Când Inteligența artificială intră în familie
Family – Seria 3: Când AI-ul devine membru al familiei | Partea a 3-a |⌚7 min.
Cum să recunoști atașamentul față de tehnologie
Dragoste la prima tastare? 😅
Relația om-calculator: între cod, emoții și crize de nervi – Mai în glumă, mai în serios, mărturisesc că odată cu apariția calculatoarelor, personal am întreținut relații afective (e drept, unilaterale) cu ele. Și nu întotdeauna dintre cele mai fericite.
Omul în fața tehnologiei. Ce (mai) este omul dacă o alcătuire artificială îl va concura? Încercăm azi o abordare dintr-un unghi mai puțin explorat.
O călătorie printre coduri și nervi
Efortul unui programator, și am trecut prin aceasta începând cu primul meu ZX Spectrum (limbaj Basic) și apoi cu PC-urile de pe băncile facultății (limbaje Pascal și C), este de a transmite calculatorului ce are de făcut prin intermediul unui program.
📚 Dacă nu ai citit⚓ Partea 1: AI intră în familie. Tu unde te poziționezi? AI poate fi vocea care unește… sau care ne desparte. Nu sună rău, dar pe termen lung… unde mai e conexiunea umană?
Relația afectivă cu calculatorul
Când codul nu te ascultă
Scrii deci programul, iar apoi te străduiești să înțelegi de ce reacționează calculatorul la liniile tale de cod altfel decât te-ai fi așteptat! Aceasta întrucât există întotdeauna o distanță între cum credeai tu că ai exprimat lucrurile și cum înțelege el modul în care ai exprimat tu.
Mintea rece a mașinii vs. sufletul programatorului
Încerci în consecință să îți ameliorezi programul până când în final acesta să producă rezultatul scontat. Acestui efort de intrare a ta în mintea rece a calculatorului, încercând să pătrunzi felul cum «gândește» algoritmic, i s-a asociat în trecut în mine toată gama de sentimente legate de reușita sau nereușita acțiunii mele.
Algoritmi, emoții și nopți nedormite
De la bucurie și entuziasm la plânsul de nervi noaptea, după zile în șir de luptat cu erorile de programare.
Când devii parte din program
Ar fi fost de altfel culmea să mă reducă la un «creier» obiectiv, capabil exclusiv de inteligență analitică în raport cu el și atât, când era firesc să trăiesc interacțiunea cu acesta prin tot ceea ce sunt.
Inteligență analitică sau emoțională?
Ar fi fost vorba de o dezumanizare!
Este calculatorul un partener de dialog?
Atașament emoțional față de tehnologie – Trăiește însă oare calculatorul ceva?
Este oare grămada de fire și procesoare din fața mea un real partener de dialog? O unealtă calibrată, nu un suflet viu? Evident că nu, în măsura în care nu are conștiință și este doar o unealtă ai cărei parametri îi calibrez eu însumi pentru a da rezultatul scontat.
Relația afectivă cu calculatorul. Iluzia umanizării: un joc al minții
A îl umaniza, cu alte cuvinte a îi împrumuta caracteristici omenești, este deci o posibilitate a minții fiecăruia, după mine însă, iluzorie.
Relația afectivă cu calculatorul – Ce ne desparte de transumanism?
Kurzweil și viziunea unei alte umanități*
Viziunea lui Kurzweil este, una în care granițele dintre om și mașină se vor estompa, iar „umanitatea” va evolua spre o formă hibridă, mult mai puternică și adaptată noilor provocări tehnologice și sociale.
Unde este miza reală? Asta e întrebarea esențială: unde se află de fapt miza afirmațiilor lui?
*Conform lui Kurzweil, această singularitate va conduce la o „altă umanitate” – o transformare radicală în care oamenii și tehnologia vor fuziona.
Dependență emoțională de calculator – Afirmațiile care ne provoacă să (re)gândim omul
Însuși directorul de inginerie Google, care are în mână programe de cercetare de vârf, și nu un oarecare exaltat de pe stradă, afirmă că computerele vor dobândi caracteristici omenești.
Filosofie științifică sau știință filosofică?
Iată de ce afirmațiile sale, care pentru unii par științifice, deși ele țin de domeniul filosofiei științei, și în pofida faptului că sunt neîmpărtășite de mulți dintre colegii săi, fac valuri în lumea întreagă.
Relație emoțională om–mașină. Ce (mai) este omul?
Pe noi, creștinii, ne interpelează cu privire la propria noastră alcătuire:
Ce (mai) este omul dacă o alcătuire artificială îl va concura în planul unor activități considerate până acum a fi apanajul exclusiv al ființei umane?
Se vor putea produce artificial oameni sau măcar umanoizi?
Relația afectivă cu calculatorul. Omul redus la algoritm?
Este visul celor care nu văd în alcătuirea umană mai mult decât procese chimice și biologice, iar în exercițiul conștiinței umane nu se sfiesc să întrevadă limitele capacităților de procesare ale creierului – depășibile prin algoritmi creativi. A se vedea rețelele neurale, capabile să învețe, adaptive.
Pentru că atâta au înțeles din om!
Frontiere estompate: omul și produsul său
Frontiera dintre uman și produsul său se estompează prin activitatea întrucâtva demiurgică a celui dintâi – un fel de dumnezeu prin forțe proprii. O viziune malefică? Recunoaștem visul lui șarpelui în variantă actualizată…?
Relație emoțională cu inteligența artificială
Omul în fața tehnologiei. Cei trei de „cum”
Cum să-i explici unui astfel de vizionar al lumii de azi, care vede ca mare realizare în viitor faptul că oamenii vor putea fi «prelungiți» prin posibilitățile informatice în progres, de măreția și demnitatea omului așa cum reiese ea din descoperirea dumnezeiască?
Că un astfel de om ameliorat prin transumanism, este efectiv un handicapat față de ce înseamnă omul înțeles așa cum ni-l descoperă modelul său dumnezeiesc, Hristos?
Cum să explici «chip și asemănare» dacă pe om îl vezi modelabil via o grămadă de fire și de componente electronice inclusiv în ceea ce privește viața sa lăuntrică?
Implicare afectivă în interacțiunea digitală
Cum să explici că există o viață sufletească care duce la îndumnezeire?
Afectivitatea umană nu ține doar de inteligență.
Inteligența umană nu ține doar de capacitatea de calcul.
Creativitatea omului nu ține doar de inteligența discursivă.
Natura omului nu ține doar de alcătuirea sa fizică sau psihică.
Relația afectivă cu calculatorul
Numita «inteligență artificială» este mai curând «imitarea artificială a inteligenței»
Omul în fața tehnologiei: afectivitatea artificială este în fapt imitarea artificială a afectivității, pe care inginerii IA o văd strict dependentă de inteligență, o altă limitare structurală.
Un adevăr incomod despre confuzia dintre progres tehnologic și sens uman autentic
În așteptarea calculatoarelor cu trăsături omenești, care să aline singurătatea lăuntrică a omului,
în așteptarea așa zișilor extratereștri*, sperăm, binevoitori — căci altfel s-ar deschide alte prăpăstii de angoasă, oamenii nu mai reușesc să comunice între ei cu căldură sufletească.
De ce? Pentru că n-au știut să primească definiția omului din mâna Creatorului.
Au preferat o înțelegere limitată, generată de rațiune pură, detașată de orice angajare transcendentă.
E mai ușor să visezi la:
- calculatorul inteligent, care îl imită pe om, fără a participa deloc la bogăția sa de viață,
- păpușa senzorială, care oferă iluzia iubirii prin docilitate absolută,
- super-eroul îmbunătățit, cu trăsături animale și puteri de distrugere, preferat în imaginarul colectiv al copilăriei,
- sau omul augmentat, redus la o eficiență de calcul.
De ce dezvoltăm relații emoționale cu calculatorul
Ne pierdem în fantasme cu puteri neomenești și uităm să fim acei oameni cu neputințe în care Dumnezeu binevoiește.
Omul cu adevărat minunat e smerit, iubește, iartă, nu distruge, ci tămăduiește.
El poartă o noblețe și o demnitate care nu pot fi comparate cu menajeria „amelioraților” moderni.
Quo vadis, homo sapiens?*
*„Quo vadis, Domine?” este întrebarea celebră din tradiția creștină, pusă de Sfântul Petru lui Hristos: „Încotro mergi, Doamne?” — o chemare la conștiință, sacrificiu și revenire pe calea adevărului. „Quo vadis, homo sapiens?” devine, astfel, o parafrazare provocatoare adresată omului contemporan: „Încotro te îndrepți, omule?” — o întrebare retorică ce ne îndeamnă să reflectăm la sensul umanității în epoca tehnologiei, la identitate, moralitate și limitele progresului fără suflet.
Este o punere în oglindă între calea divină și deriva umană, între chemarea la iubire și jertfă și tentația puterii autonome, fără Dumnezeu*.
*Pr. Răzvan Ionescu, preot paroh al parohiei ortodoxe române Sfânta Parascheva -Sfânta Genoveva”, Biserica Saint Sulpice, Paris.
📚Un punct de vedere spiritual: Profund și interesant!
🌀FAMILY – Inteligența artificială intră în familie
🔵Acum că am descoperit cum numita inteligență artificială este mai curând imitarea artificială a inteligenței
🔴 Urmează:
Te aștept în continuarea călătoriei!
🌍 Explorează universul InsideOut7
INSIDE 🌸 DINCOLO DE CER 🌸 FAMILIE 🌸 OLD WORLD 🌸 PĂMÂNTUL PLAT